Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării.

Pe lângă obstacolele de escaladare, o expediție pe Everest este și foarte scumpă, doar taxa de acces poate fi de 30 000 de dolari, iar cheltuielile pentru o expediție completă ajung chiar la 120 000 de dolari.

Pentru ca dificultățile de escaladare să poată fi depășite (și aici mă refer la dificultățile de respirație și mișcare la temperaturi scăzute și altitudine înaltă, imagini ale eșecurilor celor dinainte, stările fizice și psihice provocatoare), persoanele care decid să ajungă în vârf se pregătesc cu multă vreme înainte:

1. studiază informațiilor necesare și relevante;
2. se antrenează fizic pentru escaladarea munților;
3. își antrenează mintea privind supraviețuirea cu lipsă de oxigen;
4. se antrenează pentru transportul rucsacului.

Și reușești.

Otilia Ciotău, prima femeie din România care a escaladat vârful Everest spune: ”Înțeleg acum că atunci când îți urmărești visul și când lupți pentru ceva mai important pentru tine, devii altcineva – poate cea mai curajoasă și puternică versiune a ta.”

 

Primesc tot mai multe e-mail-uri de la cititoarele mele care îmi povestesc

• despre fustrarea, nesiguranța, lipsa clarității viitorului din cauză că rămân fără bani;
• despre cât de mult muncesc și parcă se luptă totul este în van: cheltuielile cresc, nevoile copiilor se înmulțesc pe măsură ce cresc copiii, când sunt copiii mici nu au timp să facă și alte activități generatoare de venit;
• despre nevoia de a înțelege cum să îți administreze banii astfel încât să fie cheltuiți eficient;
• despre dorințele lor de a călători, de a-și cumpăra un pantof de calitate, de a petrece mai mult timp cu copiii.

 

Când mi se terminau banii și încă nu îmi cumpărasem tot ceea ce îmi propusesem, simțeam că se termină lumea.

Mă simțeam incapabilă să trec la un alt nivel, iar când am avut copilul, simțeam că sunt incapabilă să îi ofer ceea ce eu nu am avut. Mă temeam că, dacă rămân fără venituri, nu mai am cum să trăiesc.

Anul trecut, în pandemie, m-am întrebat ”cum ar fi dacă….mi s-ar stopa veniturile?”. Am stat liniștită, pentru că eram asigurată pentru 12 luni.

Dar am citit de curând rezultatele studiului pe care la făcut o bancă din România: 33% dintre români nu au o rutină de economisire, doar 27% dintre români pun bani deoparte atunci când primesc salariul. Dacă așteaptă sfârșitul lunii pentru a economisi, peste 17% dintre români rămân întotdeauna fără bani până la următorul salariu.

Ceea ce mi s-a părut ”strigător la cer” a fost că peste 35% dintre români nu au economii.

Dar de ce să ai economii? Motivele pot fi nenumărate: să ai bani strânși pentru situații de boală, să îți cumperi o casă, o mașină sau mobilă, să îi plătești copilului studiile, să îți cumperi cursuri pentru a învăța noi abilități, să ai o rezervă pentru mâncare, pentru concediu, etc.

 

Te invit să urcăm împreună Everestul economiilor.

Primul pas este să studiem informațiile relevante. Ceea ce faci deja. Ești abonat/ă la newsletter, așadar primești informație.

Pașii următori se referă la antrenamente pentru diferite obiective.

Așadar, cum te antrenezi pentru a avea bani economisiți?

Iată mai jos 8 pași prin care te antrenezi pentru economisire:

1. centralizarea cheltuielilor. Efectiv, nu poți să economisești dacă nu ai o imagine clară a ceea ce cheltuiești pentru nevoile de trai: mâncare, facturi, transport, sănătate, îmbrăcăminte și încălțăminte, etc. Știind cât și pe ce cheltuiești, poți optimiza.
2. stabilește cât economisești – minimum 10% din totalul veniturilor.
3. scade cheltuielile. Găsește căi prin care să reduci cheltuielile: prepararea hranei, conserve de fructe și legume, utilizarea transportului în comun, reducerea consumului de electricitate, etc.
4. obiective financiare pentru economii. Cele mai importante obiective financiare sunt constituirea Fondului de urgență și a Fondului de Siguranță. Alte obiective financiare: acoperirea datoriilor, achiziționarea unei case, a unei mașini, educația copilului, investiții pentru perioada de pensie, etc.

Fondul de urgență are o valoare de minimum nivelul cheltuielilor pe o lună de zile.

Fondul de siguranță are o valoare echivalentă cu minimum 3 luni de cheltuieli, bine ar fi 6 luni, ideal 12 luni.

5. stabilirea priorităților pentru economii. Analizează-ți viața și stabilește ce este important pentru tine pe termen scurt și mediu – acoperirea datoriilor, o vacanță sau o casă. Apoi analizează modul în care îți asiguri perioada în care nu vei mai putea munci.
6. alegerea instrumentelor corecte pentru a păstra economiile. Îți împărtășesc cum procedez eu și am avut rezultate: păstrez la îndemână fondul de urgență ca să am acces instant în caz de situație critică; păstrez fondul de siguranță parțial în titluri de stat (programul Fidelis listat la bursă) și parțial în ETF-uri, avândlichiditate ridicată.
7. opțiunea de economisire automată. Când am început să economisesc, am utilizat această opțiune pentru contul în care primesc venituri recurente; astfel, suma stabilită se transfera lunar din contul curent în contul de economii. În acest mod, știu sigur că economisesc automat suma stabilită în fiecare lună.
8. privește cum cresc economiile. Rezervă-ți un timp o dată la 3 luni și privește la situația contului/urilor în care păstrezi economiile. Răsplătește-te pentru rezultate și decide că vei continua pe acest drum.

 

Tu ce priorități financiare ai în prezent și pentru care vrei sau chiar economisești?

Chiar sunt interesată să primesc răspunsul tău.